Crezi ca daca esti prieten cu cineva il cunosti? Ai spune ca dupa patru ani cunosti o persoana? Crezi ca poti avea incredere in acea persoana? Ii poti impartasi secretele, ideile, gandurile si sentimentele? Ii poti spune un lucru fara sa te judece si fara sa spuna ca "nu are timp" sau "nu are chef"? Poti crede tu, ca dupa atat de multi ani, inca nu sunt lucruri necunoscute pentru amandoua? Nu-i asa ca sunt lucuri pe care tu le stii, iar eu nu si lucruri pe care eu le stiu, iar tu nu? Lucruri pe care eu vreau sa ti le spun si nu pot si lucruri pe care tu vrei/nu vrei sa spui unele lucruri care inca sunt tinute secret, crezi ca are trebui spune dupa atata timp de tacere? Crezi ca "prietenii" au tot dreptul sa stie tot ce se intampla intre ei? Crezi ca chiar si intre prieteni sunt secrete?
Cred ca ar cam fi timpul sa indepartez masca de pe chipul meu care s-a format de-a lungul timpului. Nu, nu-ti voi spune "secrete" sau nu stiu ce alte tampenii. Vreau doar sa stii ca, pentru mine cel putin, prietenia e ceva temporar care poate disparea in orice clipa, la fel cum a si aparut. Nu te gandi ca asta inseamna ca te urasc, sau ca urasc pe toata lumea. Nu, nu te urasc. Doar ca... prietenia e prea sufocanta pentru mine. Simt ca-mi consuma tot aerul si ma lasa ca intotdeauna, confuza. Felul in care ma comport, asa ascund eu starile mele temporare, care vin si pleaca. Intotdeauna e ceva finit, care dureaza putin. Nimic nu e etern. De-asta mi-e teama de inceputuri si urasc al naibi de mult sfarsiturile. Asa ca... pot avea incredere in tine? Adica, deja stiu ca sunt prea mica pentru lumea asta, ca ceilalti nu au loc de scame, dar eu tot vreau sa traiesc. Inca vreau sa-mi traiesc viata monotona, sa nu-mi fie teama de ziua de maine. Sa nu ma gandesc ca maine, din nou, ascund lucruri fata de toata lumea care ma inconjoara.
