Mi-e dor.

Si da, mai… degeaba incerc sa te mint. Vreau sa iti spun tot ce am vrut sa iti zic acum ceva timp si n-am avut curajul necesar…
Chiar mi-ar placea sa-ti pese cum iti pasa inainte… 
De fapt, nu stiu daca ti-a pasat vreodata dar, imi aratai asta prin fapte. 
Acum, doar spui ,,imi pasa" si, eu le consider vorbe aruncate in vant…
Mi-e dor sa-mi spui ,,iubire", sa ma alinti mai mult… Sa ma faci sa simt ca sunt doar a ta, ca iti apartin… dar, acum, nu mai faci asta… De ce? De ce esti rece..? Ma tot intreb, oare, am facut eu ceva de te comporti asa cu mine?
Mi-as dori atat de mult sa te trezesti dimineata si sa fiu prima careia ii spui ,,buna dimineata"… Imi placea atat de mult cand ma trezeam cu un mesaj de la tine, zambeam ca o idioata, ma faceai sa vreau sa imi incep ziua. Iar, seara, cand te culci…. eu sa fiu ultima persoana cu care vorbesti…
Acum ceva timp….Vorbeam toata ziua…si noaptea.. Radeam ca doi idoti cand ne dadeam seama ca ne comportam ca doi copii impreuna. 
Mai stii cand ne faceam o groaza de planuri de viitor…? Ei bine, acum, nici nu mai pomenesti de viitor…. 
Doamne, eram atat de fericiti… Eram, in sfarsit fericita alaturi de cineva.. 
Vedeam in tine tot viitorul meu. De fapt, si acum inca sper ca vom fi impreuna mereu….
Unde-s toate astea, iubire? Ce s-a intamplat cu noi? De ce esti atat de rece? 
Oh, doamne… mi-e atat de dor de tine… mi-e dor de NOI. 
Stiu ca nu vei ramane pentru mult timp langa mine… pentru tine, eu nu mai reprezint mult.. 
Dar iubitule, TU.. tu insemni totul pentru mine. Esti ca soarele intr-o zi de iarna, esti lumina care imi incalzeste sufletul, esti singura stea de pe cerul meu, esti fericirea mea… 
Nu.. nu o sa intelegi niciodata cat de mult insemni pentru mine, uneori nici eu nu inteleg… Dar, probabil ca tie nu iti pasa… 
Si sincer, m-am imbolnavit de dorul tau.. Plang in fiecare seara cand ma gandesc la tine…. Desi esti langa mine, eu nu te simt aproape… Imi vorbesti prea rece, esti absent…. Inca mai plang cand imi amintesc cum eram noi inainte si cum am devenit acum… Dar, totusi sper ca..intr-o zi..iti vei reveni si vei fi la fel.. 
Uneori ma intreb, oare chiar insemn atat de mult pentru tine, cum imi spui…? Dar, apoi imi amintesc ca, daca as insemna, mi-ai scrie mai des cum o faceai acum ceva timp si, ti-ai face timp pentru mine….
Stii cat de mult astept un mesaj de la tine? Stii cat de mult conteaza? Dar, tu nu imi mai scrii…nu iti mai faci timp pentru mine… si cand vorbim, vorbim putin… Inca-mi tresare inima cand iti vad numele intr-o notificare… 
Nu stiu de ce naiba nu am renuntat la tine dupa toate astea…. Nu pot. Pur si simplu, mi-e imposibil. Numele tau a ramas tiparit pe inima mea…. 
TE IUBESC ATAT DE MULT, IDIOTULE!

Sunt un deranj

Chiar ma doare ?Chiar simți? Din pacate totul se simte pana la os...am înghețat de tot si nu doar de la frigul de afara,de la atatadezamagire,dezamagire fata de mine..fata de noi.Dar de ce ma doare in piept?Nu m-am lovit de nimic...De ce?😔Iubesc prea mult sau e o prostie?Poate chiar nu stiu cand sa ma opresc?NU ,eu nu stiu sa ma opresc am vazut ca dragostea e frumoasa dar nu e perfecta...am vazut ceva ce imi place si nu il pot lasa...dar de ce trebuie sa doara?Vreau sa fie dulce ca noptile cand te duci afara si luna isi are grija de sufletul nostru ,ne face sa fim distrasi de la vremea asta trista ..ehh sau ...sau atunci cand simti o respirație caldă la ceafa ta😶sau cuvintele de "te iubesc" in clipe de tăcere...E frumos ,de ce nu poate fi asa ?  

        Ma simt încă singura...vreau o îmbrătisare sa mi-se spuna "Totul v-a fi bine ,nu trebuie sa te temi,sunt cu tine " dap ...Cică dragostea te face sa uiti si de mâncare si sete, cred ca as muri pentru asta ,stiind ca am asta..iubirea,dragostea .Pana la urma nu merit nimic ,am fost prea buna si batjocura tuturor ,am fost si darnică si ascultatoare dar..de fiecare data pe mine nu m-a ascultat nimeni decat psihologul care ala trebuie sa asculte ca e obligat asta ii este meseria dar..nu-mi împart gândurile cu neinteresati de gândurile mele..Am crezut ca iubirea vindecă sentimentul asta care striga in disperare dupa moarte ...de ce nu îmi e bine nici asa?Îmi pare rău ca acum sunt greutatea si altei persoane,stres continuu .Am tot încercat sa ma schimb dar nu pot ,tot la depresia mea imi sta gândul ,cadouri multe si alte alinturi care mie nu-mi plac deranjurile astea mereu preferam o îmbrătisare unde sa imi pot descărca gândurile, sa pot plânge ,sa ma milogesc .Sa nu ma simt o povară pentru el....Imi e bine si fara cadourile lui....le-as schimba cu fericirea ,cu un rand de iubire,o fărâmă de dragoste .Mi-e mila de mine ,am ajuns un stres...

Poate ca nu sunt ,ce ai fii vrut.

Mereu am facut greseli,faptul ca acum scriu fara sa te am,este una din ele.Si faptul ca te adoram fusese un fel de gresala ...pentru ca nu mi-se mai opresc cuvintele,de dor,de hai mai stai,de...doar"inca 3 min "..

         As vrea sa ard aceste cuvinte ,sa se duca tot.  ,oricum nu au fost bagate in seama.Iar acum cand ai vrea sa ma schimbi,acum stiind ce ai facut...e deja trecut ,iar starea mea de bine e dusa si ea de mult.
         Asa ca poate o sa am destula putere cat sa imi termin scrisul si apoi sa cedez.Nu,nu sunt o persoana trista dar simt cum din mine iese viata scriindu-ti,vorbindu-ti...stiind ca vorbesc cu o oglinda.Trist nu?Dar nu ies doar cuvinte,tot ce fac,fac ceea ce simt;tot ce spun,spun  ceea ce simt.Te scot si pe tine de acolo..adica o sa-mi smulg sufletul.Cum as mai putea trai?Adica cum as face-o?Tine-ma pentru una din saruturule tale,si pastreaza-ma macar pentru ce am fost.O dau in bara des si ma dobor fara sa intentionez sa ma ridic.M-ai luat si ai deschis toate sertarele din mine,mii de sertaruri pe care nici eu nu le stiam pline de lacate.Imi pare rau...pentru ceea ce nu sunt,o cauza a nefericiri tale.

Nu da vina pe mine dacă tu nu...

                 Nu-mi spune că sunt greu de mulțumit dacă nu mai știi cum să mă privești, nu-mi spune că sunt o copilă doar pentru că mă supăr și îți spun ce doare, nu-mi spune că sunt complicată doar pentru că nu mai sunt ca altădată.

                  Să nu mă lovești cu cuvinte pline cu orgoliu, pentru că sunt sătulă de vorbe în vânt; să nu crezi că o femeie trebuie să depindă de un bărbat; să nu crezi că mă poți închide în promisiunile tale, să nu crezi că ai dreptul, doar pentru că te iubesc, să mă rănești, să mă faci să plâng. Ți-am mai spus, o femeie rezistă de multe ori, acceptă multe greșeli, iartă dar nu uită, iubește dar nu acceptă să fie înjosită. Tu, tu nu ai înțeles cine sunt, nu ai înțeles că atunci când iubesc trec peste orice dar nu uit că eu sunt cea mai importantă, că trebuie să stau bine în pielea mea deși știu că tu nu poți suporta; ai vrea să depind de tine, ai vrea să tac, ai vrea să accept orice dar uiți că mai există alții mai buni ca tine, cineva care să-mi ofere ceea ce tu nu-mi poți garanta. Știu că există și altele, probabil acestea te pot suporta mai bine decât mine… Eu nu vreau să mă las de noi dar trebuie să știi cum să mă păstrezi lângă tine.