-Luptă-

"Ai plâns vreo dată atât de mult încât simțeai că te prăbușești din ce în ce mai tare… Că o să căzi din nou,dar va trebuie să lupți și să treci peste… Să te chinui să te prefaci că totul e bine ziua…să nu arăți nimănui că suferi și că ești tristă…că te doare.. Doare al naibii de tare.. Nu ai pe nimeni aproape..pentru că ai niște prieteni care nu ar da nici doi bani pe tine! Apelează la tine când au nevoi tu îi ajuți,apoi pleacă și când ai tu nevoie nici nu se uită la tine.. Și seară de seară plângi,plângi atât de mult încât ajungi să nu mai ai lacrimi…plângi până la 3-4 dimineață,abia poți să adormi..adormi cu lacrimile pe față.. Te trezești dimineață că și cum nimic nu s-a întâmplat..încerci să ascunzi toată durerea… Vine seară aceeași poveste plângi până nu mai lacrimi..și te doare,doare atât de tare.. Nimeni nu crede,nici măcar nu încerci să spui cuiva pentru că ei s-au obijnuit cu aceea fată zâmbăreață,pusă pe glume..fata aceea fericită și plină de viață..fata care niciodată nu plagea..copila aceea naivă.. Dar ei nu știu că m-am schimbat..m-am schimbat mult.. Atunci nu mă prefăceam..zâmbeam din suflet atunci.. Acum mă chinui să schițez un mic zâmbet,ca nimeni să nu-și dea seamă cât de tristă și supărată sunt…"