Sunt un deranj

Chiar ma doare ?Chiar simți? Din pacate totul se simte pana la os...am înghețat de tot si nu doar de la frigul de afara,de la atatadezamagire,dezamagire fata de mine..fata de noi.Dar de ce ma doare in piept?Nu m-am lovit de nimic...De ce?😔Iubesc prea mult sau e o prostie?Poate chiar nu stiu cand sa ma opresc?NU ,eu nu stiu sa ma opresc am vazut ca dragostea e frumoasa dar nu e perfecta...am vazut ceva ce imi place si nu il pot lasa...dar de ce trebuie sa doara?Vreau sa fie dulce ca noptile cand te duci afara si luna isi are grija de sufletul nostru ,ne face sa fim distrasi de la vremea asta trista ..ehh sau ...sau atunci cand simti o respirație caldă la ceafa ta😶sau cuvintele de "te iubesc" in clipe de tăcere...E frumos ,de ce nu poate fi asa ?  

        Ma simt încă singura...vreau o îmbrătisare sa mi-se spuna "Totul v-a fi bine ,nu trebuie sa te temi,sunt cu tine " dap ...Cică dragostea te face sa uiti si de mâncare si sete, cred ca as muri pentru asta ,stiind ca am asta..iubirea,dragostea .Pana la urma nu merit nimic ,am fost prea buna si batjocura tuturor ,am fost si darnică si ascultatoare dar..de fiecare data pe mine nu m-a ascultat nimeni decat psihologul care ala trebuie sa asculte ca e obligat asta ii este meseria dar..nu-mi împart gândurile cu neinteresati de gândurile mele..Am crezut ca iubirea vindecă sentimentul asta care striga in disperare dupa moarte ...de ce nu îmi e bine nici asa?Îmi pare rău ca acum sunt greutatea si altei persoane,stres continuu .Am tot încercat sa ma schimb dar nu pot ,tot la depresia mea imi sta gândul ,cadouri multe si alte alinturi care mie nu-mi plac deranjurile astea mereu preferam o îmbrătisare unde sa imi pot descărca gândurile, sa pot plânge ,sa ma milogesc .Sa nu ma simt o povară pentru el....Imi e bine si fara cadourile lui....le-as schimba cu fericirea ,cu un rand de iubire,o fărâmă de dragoste .Mi-e mila de mine ,am ajuns un stres...